Unde este Coreea din Taekwon-Do? Sau ce este Taekwon-Do fără Coreea ?
- Ambrozie Fodor
- 35 minutes ago
- 2 min read
Despre identitate, tradiție și celelalte drumuri ale ITF
Cum ar fi judo fără Japonia? Fotbalul fără Brazilia? La fel și Taekwon-Do — născut în Coreea — se confruntă astăzi cu o întrebare esențială: ce rămâne din identitatea unui sport atunci când țara-mamă lipsește de la competițiile care se numesc „Campionate Mondiale”?
În ultimii ani, comunitatea ITF a asistat la organizarea simultană a unor campionate mondiale sub sigla ITF, dar în contexte geografice și instituționale diferite. Aceasta arată că Taekwon-Do e popular la scară globală, dar organizația sa internațională este fragmentată.
După moartea fondatorului General Choi Hong Hi (2002), ITF s-a divizat în mai multe organizații care revendică continuitatea:
ITF-Viena: condus inițial de Chang Ung (membru CIO) și, în prezent, de Ri Yong Son. Această linie are sediul tradițional la Viena și păstrează legături culturale și simbolice cu Coreea, inclusiv prin echipe demonstrative.
ITF-Weiler: condusă de GM Paul Weiler, a avut sediile administrative în Canada și Spania, iar recent s-a stabilit în Elveția (Lausanne). Această linie are o rețea internațională extinsă, cu accent pe profesionalizare și masă competițională.
ITF-C (Choi): federația fiului fondatorului, Choi Jung Hwa, cu sediul în Toronto, Canada. Aceasta este o organizație distinctă, cu propria istorie și legitimitate, care revendică moștenirea ITF.
Pe scurt: mutările sediului, conducătorii diferiți și alegerile succesive au creat mai multe organisme ITF, fiecare cu aria sa de influență.
Două campionate mondiale — două tipuri de legitimitate
Edițiile din 2025 arată clar această fragmentare:
Jesolo (Italia) – ITF-Viena: campionatul a reunit sportivi din 72 de țări, inclusiv echipe din Coreea de Nord și delegații demonstrative, conferind competiției o legătură directă cu tradiția fondatoare a Taekwon-Do.
Poreč (Croația) – ITF-Weiler: orientat pe extinderea globală, cu sportivi din 57 de țări, însă fără participarea semnificativă a Coreei. Evenimentul a fost organizat impecabil, dar a avut un caracter mai „sportiv” și mai puțin legat de rădăcina culturală a artei.
Ambele tipuri de campionate au valoare sportivă reală, dar diferența esențială este de reprezentativitate: un „Mondial” larg sau unul care păstrează explicit legătura cu rădăcina culturală?
Ce înseamnă absența Coreei ?
O medalie obținută într-o competiție internațională rămâne o performanță. Totuși, absența țărilor fondatoare diminuează încărcătura culturală a titlului mondial.
Analogii: o victorie la judo fără Japonia sau un titlu în capoeira fără Brazilia ar fi privite diferit.
În Taekwon-Do, Coreea este țara-mamă a artei. Prezența sa — chiar și prin rol demonstrativ — ancorează competiția în tradiția fondatoare.
Responsabilitatea revine federațiilor, cluburilor și sportivilor de a păstra aceste valori și de a reconcilia excelența sportivă cu respectul pentru rădăcină.
Când discutăm despre „Campionate Mondiale” în Taekwon-Do, contează cine participă. Un „Mondial” fără Coreea rămâne valid sportiv, dar incomplet istoric. Răspunsul nu e doar administrativ, ci cultural: unitatea se construiește prin recunoaștere reciprocă și eforturi care reafirmă moștenirea fondatoare, nu doar prin sigle și sedii.
